Pescuitul cleanului cu naluci

 

Clean

Clean

Desi cleanul apartine unei familii pasnice (ciprinide), este destul de apropiat in comportament de pestii rapitori, caracteristica care se accentueaza pe masura ce pestele creste in varsta. Corpul fusiform, bine dezvoltatat si inotatoarele puternice dau posibilitatea cleanului sa se deplaseze rapid, pestele culegandu-si hrana cu miscari sigure si atacand prada (sau ceea ce considera a fi prada) rapid si viguros.

 

Avand in vedere simturile deosebite de care dispune cleanul, trebuie sa acordam o mare atentie atat a modului de deplasare pe malul raului cat si a modului de lansare si de conducere a nalucii. Dintre speciile de apa dulce, cleanul este de o prudenta deosebita, chiar exagerata. Perceptia senzoriala a celor mai mici umbre, il fac sa se sperie si sa fuga. Odata speriat, se ascunde si ramane in ascunzatoare mult timp dupa ce pericolul a trecut. 

Pescarii de clean spun mai in gluma mai in serios ca acesta are cate un ochi pe fiecare solz, de aceea conditiile de baza pentru a-l putea prinde sunt linistea si camuflajul. La clean se pescuieste in liniste, folosind cu grija obstacolele din teren pentru a ne camufla , dupa ce ne-am apropiat fara zgomot (sau cu cat mai putin zgomot posibil). 

Pe raurile inguste de numai cativa metri, cu malurile acoperite de vegetatie si apa limpede mai tot timpul anului, evitam pe cat posibil sa intram in apa si chiar este bine sa nu ne apropiem la mai putin de un pas, doi de mal. Imbracamintea trebuie sa ne ajute sa nu fim reperati usor iar incaltamintea sa nu fie de natura a face zgomot atunci cand calcam pe pietre. Clenii mai batrani sunt singuratici, retrasi si foarte precauti, pandind din ascunzatoarea pe care nu se incumeta sa o paraseasca; stau ascunsi printre radacini, palcuri de ierburi submerse, sub trunchiuri de copaci prabusite in albiile raurilor, in gropanele de pe langa malurile inalte, in apropierea picioarelor de la poduri, dupa bolovanii din apa, in orice alt loc care le ofera o ascunzatoare sigura pe care, de regula, nu o parasesc decat fortati de imprejurari. 

Daca raul este putin tulbure, cleanul renunta la cotloanele obisnuite, cum se intampla si toamna, cand apele se racesc si devin limpezi iar hrana nu-i mai ajunge. Acum iese din ascunzatoare si il gasim in locuri mai putin ferite, hranindu-se cu alge sau cu putinele vietati pe care le aduce apa. Pe anotimpuri, primavara si toamna, va sta aproape de maluri, daca sunt zile insorite si calde, sau pe fund, cand vremea nu este favorabila. Vara, poate fi pescuit la suprafata, contra curentului, atunci cand urca pentru a se alimenta cu diferite insecte ce cad pe apa. Iarna se retrage in gropi, la adanc, intrand la hibernare. Este un peste lacom, care cosuma aproape orice tip de hrana: plancton, viemi, lipitori, broaste, insecte, lastari tineri , fructe cazute in apa, pestisori etc. Tot ceea ce aduce apa este cercetat de clean si daca considera ca e bun de mancat nu se sfiieste sa-l inhate, conditia fiind sa nu simta vreo amenintare. Pescuitul cu naluci este unul dinamic, sportiv si deosebit de atractiv producand si surprize deosebite. 

Lanseta pe care o folosim trebuie sa fie una usoara, cu actiune de varf, lunga de 1,80 – 2,10 m, prevazuta cu o mulineta mica cu tambur fix. Echilibrul ansamblului lanseta-mulineta este absolut necesar avand in vedere sutele de lanseuri pe care o sa le facem pe parcursul unei partide de pescuit. Pe tamburul mulinetei punem fir de nailon de 0,16 – 0,20 mm, care este suficient de subtire pentru a putea lansa nalucile usoare si care, sa nu atraga nici atentia cleanului, fiind totodata indeajuns de gros pentru a rezista la agataturi sau pentru a scoate din apa pesti in locuri incomode. Nalucile pe care le folosim la pescuitul cleanului sunt de mici dimensiuni: lingurite rotative, oscilante, voblere, twistere si muste artificiale. Cele mai bune rotative sunt cele a caror paleta se roteste la cea mai mica tractiune si care lucreaza bine si cand lansam in amonte, fara sa recuperam prea repede. Nu vreau sa fac reclama niciunei firme, de aceea nu voi specifica vreuna ca fiind cea mai buna. Personal, folosesc Mepps nr. 0 si nr.1. Este indicat ca naluca sa nu fie prea stralucitoare, acest lucru fiind de natura sa sperie pestele. 

O imbunatatire adusa linguritelor rotative in ceea ce priveste stimularea atacului si prevenirea rateurilor la muscatura (sau cel putin reducerea acestora) este introducerea pe tija ancorei a unui tub de plastic rosu (de la conductorii electrici), tub pe care il tragem spre corpul linguritei, peste inelul de legatura al axului cu ancora, in asa fel incat sa mentina ancora in prelungirea axului in timpul deplasarii rotativei prin apa. Locurile ascunse unde stau de obicei clenii, vegetatia abundenta existenta pe malurile raurilor, necesita o tehnica cat mai precisa in lansarea nalucilor, aceste lansari trebuind sa fie scurte, precise, sigure pentru a evita agataturile si a nu repeta aruncarea pana cand nimerim. Sunt frecvente situatiile cand din cauza crengilor aplecate peste apa nu putem lansa la locul dorit. 

Daca vom persevera in a incerca sa lansam in locul dorit nu o sa facem altceva decat ori sa speriem pestii, ori sa agatam naluca prin crengi, sau … ambele. Pentru a rezolva o astfel de situatie ne pozitionam amonte de locul in care vrem sa lansam, cautam o bucatica de lemn sau o coaja de copac, asezam naluca pe ea, o asezam pe apa, ridicam pick-up-ul mulinetei si lasam naluca sa pluteasca pana la locul dorit, unde, printr-o smucitura usoara facem ca lingurita sau voblerul sa cada in apa. Pentru a nu incurca firul in crengile care de cele mai multe ori ating apa, o sa recuperam naluca mulinand cu varful lansetei introdus 10-15 cm in apa.

Lansarea nalucilor se face transversal, cat mai aproape de malul opus (cele mai bune rezultate le-am avut dupa ce rotativa a lovit malul si apoi a cazut in apa) sau usor oblic (amonte sau aval), si recuperam incet, astfel incat naluca sa evolueze cat mai aproape de fundul raului. Daca cunoastem bine locul sau daca riscam cu buna-stiinta sa pierdem naluca, o lasam sa coboare pana la fund, apoi o ridicam din varful vergii,si reluand mulinatul cand mai repede, cand mai incet, facem ca evolutia nalucii sa fie mai ademenitoare. 

Indiferent de locul de pescuit si de perioada in care se executa acesta, recuperarea nalucii se va face astfel incat aceasta sa lucreze in permanenta, fara sa se ridice la suprafata. Cu o lanseta bine echilibrata si cu mulineta reglata corespunzator rezistentei firului se pot prinde cleni destul de zdraveni. Cel mai greu este sa-i faci sa muste…

autor : Darian

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Un comentariu la “Pescuitul cleanului cu naluci”

  1. Tudor spune:

    “cele mai bune rezultate le-am avut dupa ce rotativa a lovit malul si apoi a cazut in apa” la fel am patit-o si eu si la lacusta si la rotativa, cand malul era surpat, am ratat cu 10 cm mai departe si cand l-am tras usor in apa, in cel mult 2 secunde a muscat. Frumos articolul.

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne