Catch and Relase

Adica in romana prinde si elibereaza. Acum vreo cativa ani, nu mai tin minte exact unde, am tras cu urechea la o discutie despre pescuit. Doi oameni trecuti de prima tinetete, cu ani multi de pescuit in spate, vorbeau despre o emisiune vazuta la televizor: “..si dupa ce s-a chinuit aproape o ora sa scoata din apa dihania aia de peste, il pupa si-i da drumu’, asa ceva n’am mai pomenit. Io daca eram in locul lui…” N-am auzit mai mult pentru ca distanta dintre noi era prea mare dar eram curios ce ar fi facut. Probabil nu l-ar fi pupat, dar sigur nici nu l-ar fi aruncat inapoi. Asa am auzit prima data de catch & release. Inca nu stiam ce e aia (sau ala) dar am cautat prin programele tv vreo emisiune de pescuit. Am gasit-o: Aventuri la pescuit cu Red Hunt.

In ultimul timp, in emisiunile despre pescuit de la televizor, aceste cuvinte, catch & release, apar din ce in ce mai des fiind urmate aproape intotdeauna de eliberarea pestelui. Multi o sa spuna ca daca au platit costul unei autorizatii, au platit si pestele si ca pot sa-l ia acasa. Asa si e. Bani incasati pe autorizatii, macar o parte din ei ar trebui cheltuiti pentru repopularea apelor si in acest fel se poate asigura o densitate minima de peste dar sentimentul pe care il are pescarul care elibereaza un peste peste masura legala „face toti banii? dati pe autorizatie. Bineinteles ca vorbesc doar despre oamenii care platesc aceasta autorizatie ceilaltii…exista si ei din pacate. Cu cit este mai lung drillul, cu cit este captura mai mare, cu atit este mai mare si satisfactia pescarului care a eliberat pestele, dupa o poza, doua, nemai vorbind de bucuria pestelui.

Bineinteles ca o zi de pescuit cel mai frumos se termina cu un peste pe gratar, in fata unui foc mocnit, impreuna cu prietenii. Catch & release nu insemna neaparat eliberare tuturor pestilor prinsi cit mai ales limitarea numarului acestora. Se poate limita numarul de pesti pastrati la doi, trei pentru o cina de succes, dar mai important sint pestii eliberati. Fiecare dintre noi trebuie sa-si impuna aceste limite. “Azi eliberez tot, chiar daca prind monstrul!” sau “Azi am pastrat destui, restul ii prind si la anu” sau “Nu pastrez mai mult de trei?. In alte tari aceste reguli nescrise si de bun simt sint scrise si cine este prins ca nu le respecta este amendat. Fara impunerea unui numar minim mic de pesti ce pot fi pastrati si a unor metode exagerat de sportive anumite specii de pesti ar fi disparut demult (de exemplu pastravul marmorat din Slovenia). Exista anumite ape unde poti sa pescuiesti cit vrei dar nu ai voie sa pastrezi nimic catch & release all si mai platesti si o taxa (si taxele pe care trebuie sa le platesti uneori sint destul de mari). La fel este si cu dimensiunea pestilor pastrati. Nu este vorba de dimensiunea legala aici ci de cea impusa de fiecare pentru el. Un peste mare eliberat face cit multi altii mici pentru ca ala mare, in general, mai are la dispozitie cel putin o perioada de reproducere si depune mai multe icre decit aia mici. Chiar daca succesiunea de poze de mai jos se intimpla in Noua Zeelanda, asa ar trebui sa se intimple si la noi.

Acestia trebuiesc eliberati cit mai repede si cu cit mai multa grija. Degeaba aruncam in apa un peste mai mult mort decit viu, asta nu ne face in nici un caz mai “sportivi”. Eliberarea se face incepind cu echipamentul pe care-l folosim si terminind cu modul cum resuscitam pestele. Pe internet se gasesc o gramada de site-uri cu descrierea citorva reguli care trebuiesc aplicate in cazul in care catch & release este scopul iesirii in natura. Nu vreau sa vorbesc desprea astea acum ci despre fenomen in sine. Parintii care-si duc copiii le pescuit trebuie sa-i invete sa respecte natura si pestele. Am vazut acum vreo 10 ani un parinte care dupa ce a prins un pastrav de vreo 10cm l-a dat fiului (vreo 12 ani probabil) sa faca ce dorea cu el. L-a aruncat pe jos suparat probabil ca nu l-a prins el si pescarul a ris. Daca pustiul de atunci mai pescuieste sint convins ca nu tine cont nici macar de dimensiunea minima legala darmite sa elibereze pesti peste aceasta masura. Astfel de cazuri sper sa apara cit mai rar sau chiar deloc, desi ceva asemanator vezi pe orice balta sau riu, aproape in fiecare duminica mai insorita. De aici trebuie inceput, de la invatarea copiilor ce insemna natura si ce usor este sa o protejezi. Mult mai usor decit sa o refaci chiar daca este mult de munca.

Anul asta am plecat la pescuit prima data cu catch & release all in minte. Aveam de lucru in Tg. Mures, destul de putin si ma gindeam ca am destul timp sa trag o fuga la Zetea, un ocol mic de vreo 160km. Eram cu un coleg de servici. Ce aveam de facut ne-a luat mult mai mult decit credeam dar tot am plecat din Tg Mures, pe la 16, spre Zetea. Drumul destul de prost, eram prima data pe partea dintre Odorheiu Secuiesc si comuna Zetea si era destul de titziu. Am ajun la lac pe la 18 deci mai aveam cel mult o ora de pescuit, ca la 19 era deja noapte. Eu un Cozma, el o oscilanta. Primul clean a fost al lui dupa 10 minute. Era destul de departe de mine si i-am strigat : repede in apa cu el! -dar e marisor! – lasa ca vine altul mai mare … L-a eliberat nu foarte convins. Eu am prins trei dar sub 20cm si desi unul era destul de ranit (doua ancore pe un minivobler cred ca sint prea mult – de atunci o las numai pe cea din coada si debarbetata), sint convins ca toti mai traiesc si azi. In masina mi-a spus ca faptul ca l-a eliberat pe ala a salvat ziua. Toata ziua plouase si la lac a batut si vintul.

Catch & release trebuie sa devina cit mai repede noul curent in pescuitul sportiv din Romania, asta daca vrem sa mai avem ce prinde si peste 20 de ani si asta pornind chiar de la noi. Si printre noi, cei pentru care pestele conteaza mai putin sint unii care pescuiesc la pastrav cu pestisor, sau in perioada de prohibitie, sau se lauda cu poze in care sint pesti sub masura legala, sau sint realizatori de emisiuni despre pescuit care nu stiu dimensiunile minime legale. De aici trebuie pornit, de linga noi. Nu trebuie sa ne intrebam ce face „asociatia�? pentru natura, ci ce putem face noi pentru ea. Imi aduc aminte de un film (Pay it forward) in care un baietel trebuie sa gaseasca o cale (teoretic) sa faca lumea mai buna (tema data de un profesor la scoala) si are ideea de a ajuta trei persoane complet straine cu convingindu-le ca si ele trebuie sa faca la fel, astfel ajutorul si faptele bune propagindu-se exponential. Poate asta sa fie o solutie si in cazul pescuitului din Romania? Asta depinde doar de noi. De cei pentru care pescuitul inseamna mai mult decit un bors de peste. Inchei ca deja sint patetic dar ramine sa vedem.

autor: I. Mircea

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne