Scrumbia Albastra

SCRUMBIA ALBASTRA  (Scomber scombrus)

Raspandire
 Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordica), in marile Baltica, Mediterana, Neagra si Azov. In tara noastra este prezenta din primavara si pana in toamna pe toata lungimea litoralului.

Descriere
 Acest peste face parte din familia Scombridae, genul Scomber, deci nu are nimic comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae. Precizarea este necesara in legatura cu scrumbia albastra pentru a preveni eventualele confuzii. Scrumbia albastra are corpul fusiform, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi marunti. Capul este mare, fara solzi, cu ochii mari. Gura terminala, larga, este prevazuta cu dinti marunti si limba ascutita. Nici pedunculul caudal nu este comprimat lateral, inotatoarele perechi sunt scurte.
Partea dorsala a pestelui este intens albastra inchis, cu nuante verzui uneori si cu straluciri metalice. Laturile sunt argintii cu reflexe roz, ventrala este alba. Pe corpul pestelui se disting multe dungi mai intunecate, dispuse vertical, care nu ajung mai jos de linia laterala.

Dezvoltare
 In alte mari creste pana la lungimea de 50 cm, la noi atinge numai 40 cm, lungimea cea mai frecventa fiind 18-20 cm. In apele romanesti, greutatea obisnuita este de 100-120 g, in mod exceptional atinge si 500-700 g.

Biologie
 In dreptul litoralului romanesc apare in aprilie-mai, cand temperatura apei marii atinge 8-9°C, si sta aici pana in octombrie-noiembrie; in decembrie se afla deja in marile Egee si Marmara, unde se reproduce la sfarsitul iernii-inceputul primaverii. O mica parte din carduri ramane si peste iarna in Marea Neagra, de obicei la tarmurile Anatoliei si Georgiei, dar nu se reproduc. Icrele au diametrul de 1-1,4 mm si sunt pelagice.
Se hraneste cu pesti (sprot, sardea, hamsie, aterina etc.) si mai rar cu mici crustacee pelagice.
Este un peste cautat, cu carnea grasa si aromata.

Pescuitul Sportiv
 Pescuitul acestui peste cu undita se face cu taparina si cu petactarul, precum si cu pluta. In cazul taparinei se folosesc carlige mai mari decat la stavrid. La pescuitul cu pluta, se pune ca nada pe carlig hamsie proaspata, linia fiind ca si la stavrid. Pescuitul cu petactarul se face din barca, aruncand carligul cu nada la distanta de barca. Petactarul se confectioneaza astfel: de un fir de nailon de 0,10-0,12 se leaga la capat un singur carlig, pe care se agata ca momeala o hamsie, aruncand apoi montura la o distanta de 10-15 m si lasand sa cada carligul incet spre fundul apei. La capatul celalalt al firului se lasa, la picioare, o rezerva de 6-8 m. Dupa ce scrumbia albastra a muscat momeala, trebuie lasata sa o traga cativa metri, dupa care incepe obosirea, pescarul tragand firul incet spre el, cu peste cu tot. La acest gen de pescuit nu este nevoie de varga, mulineta si pluta. In zona litoralului romanesc, scrumbia albastra musca bine primavara si spre toamna, cand acest peste sta in apele noastre.
Lungimea minima admisa la pescuit: 23 cm

Scrumbia Albastra -peste sin Marea Neagra

Scrumbia Albastra -peste sin Marea Neagra

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne