Porcusorul

PORCUSORUL  (Gobio gobio)

Raspandire
 Porcusorul se gaseste in toate apele Europei, dar in special in bazinul hidrografic al Dunarii si al Nistrului. In tara noastra, porcusorul este omniprezent, incepand cu raurile si paraiele de munte si pana in apele de ses. In marile rauri si principalii lor afluenti formeaza populatii locale, cu o variabilitate foarte pronuntata sub aspectul coloritului.

Descriere
 Corpul pestelui este alungit, fusiform, usor comprimat lateral, acoperit cu solzi de dimensiuni mijlocii. In unele ape, istmul si pieptul nu sunt acoperite cu solzi. Ochii sunt mici, asezati lateral. Gura este inferioara, semilunara, cu cate o mustata la colturi, de lungime variabila. Pedunculul caudal este comprimat lateral.
Dorsala este cenusie-verzui intunecat, laturile cenusii-argintii, capul si mai intunecat. Partea ventrala este alb-galbuie. Pe spatele pestelui se afla 7-10 pete mici, pe laturi 7-10 (mai rar 6-11) pete intunecate, de marimi foarte variabile. Deasupra liniei laterale sunt dispuse 5 dungi longitudinale brun-negricioase. Inotatoarele sunt incolore, pe radiile dorsalei se observa 3 siruri de pete negricioase, iar pe cele ale caudalei 4; pe radiile celorlalte inotatoare, petele sunt rare si palide.

Dezvoltare
Lungimea medie este de 6-12 cm, dar atinge si 20 cm. Are un ritm de crestere foarte lent.

Biologie
Porcusorul are o mare adaptabilitate la conditiile mediului; traieste in special in raurile curgatoare cu fund nisipos-mocirlos, cu pietre si bolovani, in spatele carora se ascunde, dar traieste si in iazuri si helesteie. In raurile in care se gaseste din abundenta formeaza bancuri mai mici sau mai mari, fiind un peste “sociabil”. Noaptea nu se misca, sta pe fundul apei, sub radacinile arborilor din mal. Ziua inoata in cautarea hranei, insa miscarea lui este inceata, greoaie. Hrana porcusorului consta din larve de insecte reofile, amfipode, viermi, moluste, resturi vegetale, alge filamentoase, detritus organic. Exemplarele care traiesc in iazuri si helesteie consuma intens zooplancton, in special Daphnia si Cladocera. Reproducerea are loc in perioada mai-iulie, cand reproducatorii se aduna in bancuri mici. Femela atinge maturitatea la varsta de 2 ani, cand depune la o reproducere 1000-3000 boabe de icre, cu un diametru de 1,5 mm.
Ierneaza in locurile mai adanci, in gropi, uneori infigandu-se in nisip.
Carnea este dulce, gustoasa, mult apreciata de localnici. In Franta, carnea porcusorului este considerata delicatesa.

Pescuitul Sportiv
Pescarii sportivi il folosesc ca nada pentru pescuitul rapitorilor. Se pescuieste cu carlige mici, cu viermusi si rame subtiri, precum si cu furculita.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Porcusorul - peste din ape de ses

Porcusorul - peste din ape de ses

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Un comentariu la “Porcusorul”

  1. Olimpiu spune:

    Imi place articolul dumneavoastra…
    Am vazut si nu numai pe Mures, pescari care pur si simplu aruncau acest pestisor pe mal lasandu-l sa moara daca acesta a tras la carligul sau, justificand ca e un peste fara valoare si ii incurca pe pescari…
    Porcusorul sa imputinat mult in ultimii ani fara ca cineva sa cunoasca adevarata sa valoare. Acest pestisor mai este supra numit doctorul apelor. El curata raurile de bioplancton, resturi vegetale si alte alge care creste vascozitatea apelor. el secreta tot odata, in timpul jocurilor sale subacvatice(este un pestisor sociabil si jucaus) anumite enzime care ucid germeni: microbi, bacterii chiar virusi care ar putea sa-i intre in solzi imbolnavind-ul.
    Daca acest pestisor mic se imputineaza, rapitorii se vor hranii cu puiet de peste cu valoare economica din apele noastre imputinand-ul, porcusorul, fiindca se misca mai lent este principala sursa de hrana a pestilor mari.

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne