Morunasul

 

MORUNASUL  (Vimba vimba)

Raspandire
 Morunasul traieste in bazinele Marii Negre, Marii Caspice, Marii Azov, precum si in cele ale Marii Nordului si Marii Baltice. In tara noastra, raurile cele mai populate cu morunas sunt: Siretul, Prutul, Suceava, Moldova, Buzaul, Bistrita, Crisurile, Oltul, Somesul, Cerna si Muresul (pana in apropierea Reghinului), precum si Dunarea.

Descriere
 Dintre toti reprezentantii familiei Cyprinidae din care face parte, aflati in apele noastre, morunasul este pestele cu corpul cel mai alungit. Capul este mic (a patra parte din lungimea corpului), cu botul prelungit deasupra gurii, care se apleaca lateral in jos, in forma de semiluna. Maxilarul superior este mult mai lung decat cel inferior. Ochii sunt de marime potrivita. Solzii sunt astfel dispusi, incat alcatuiesc un adevarat “tais” in continuarea inotatoarei dorsale. Pe portiunea dintre cap si dorsala, precum si pe cea dintre inotatoarele ventrale se poate distinge o dunga neacoperita de solzi.
Capul si spinarea au o culoare plumburiu-albastruie, partile laterale fiind alb-argintii, inotatoarele dorsala si caudala sunt gri, aripioarele de pe burta, dispuse in perechi, galbui sau rosiatice. Burta este alb-argintie.
La finele lunii aprilie, odata cu apropierea perioadei de reproducere, morunasul imbraca haina nuptiala. Spatele pestelui devine negru cu reflexe albastre, flancurile vargate cu dungi transversale negre care alterneaza cu cele argintii, iar aripioarele pectorale, cele ventrale si de sub coada rosiatice. Pe capul si corpul pestelui apar protuberante mici, sub forma unor butonase, raspandite la intamplare, care fac ca morunasul sa nu para neted la pipait.

Dezvoltare
 Morunasul se dezvolta putin mai rapid decat cosacul sau cosacul cu bot ascutit.

Biologie
 Spatiul de viata al morunasului este alcatuit de apele curgatoare, dar si limanurile cu apa semisalina din preajma tarmului de mare. Ii plac chiar si regiunile mai putin saline ale apelor maritime, migrand insa intotdeauna in susul raurilor cu apa dulce pentru depunerea icrelor. Nu-i displac nici paraiele cu apa mai rece. In apele curgatoare, evita locurile cu curenti puternici.
Acest peste se hraneste in principal cu larvele insectelor, moluste mai mici, melci si scoici, raci mici, rame, precum si cu materii de origine vegetala, exact ca si rudele sale.
Morunasul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani, cand se deplaseaza in carduri, in lunile mai-iunie, pentru alegerea locului cel mai potrivit in vederea reproducerii. In acest scop, cele mai propice sunt locurile foarte putin adanci, linistite din albia raului, unde morunasul “se scalda”, adica efectueaza un joc nuptial frenetic in primele ore ale diminetii. Zgomotul produs de cozile pestilor, care lovesc puternic apa, se aude la mare distanta. O femela depune intre 30000 si 200000 boabe de icre.
Carnea lui gustoasa este foarte apreciata, desi are multe oase. Se consuma mai ales sarat, dar si afumat sau uscat.

Pescuitul Sportiv
 Este un peste apreciat de pescarii sportivi, desi agatarea si obosirea sa nu ofera satisfactii atat de mari ca la pescuitul celorlalte ciprinide. Morunasul trebuie cautat la coturile raurilor, in locurile unde acestea se latesc si apele mai repezi se intalnesc cu cele mai domoale, la gurile de varsare sau in zonele mai adanci ale lacurilor. Se intretine in carduri, deplasandu-se adesea in grupuri mari, in cautarea hranei. In aceste zone poate fi pescuit cu maxima eficienta, mai ales daca locul de pescuit a fost nadit in prealabil. Tactica nadirii repetate da cele mai bune rezultate. Se presara locul respectiv chiar in timpul pescuitului, utilizand ca momeala materiale similare, in timpul verii este foarte eficienta folosirea boabelor tinere de porumb, indesate in bucati de mamaliga. Laptele si aroma boabelor de porumb se disperseaza repede in apa, atragand morunasii din zona. La fel de eficient este si aluatul facut din boabele unor plante uleioase, din care o bucata se introduce intr-un ciorap de nailon si se fixeaza in asa fel incat sa atarne in apa la locul de pescuit. Uleiurile si celelalte arome ce se disperseaza din aluatul uleios atrag chiar pestii aflati la mare distanta.
Se folosesc doua metode la pescuitul morunasului: cu pluta si cu plumbul pe fund. Cea cu pluta se practica atunci cand pestele se afla in zonele mai putin adanci sau in straturile superficiale ale apei. O varga lunga de 2,5-3 m corespunde scopului propus, cu conditia sa fie sensibila. Guta nu trebuie sa fie mai groasa de 0,20-0,25, unii pescari utilizand chiar nailon de 0,18, pe care il infasoara pe o mulineta simpla. Pluta trebuie sa fie fina, montata in asa fel incat sa poata fi mutata mai usor in sus si in jos pe fir, dupa necesitati. Gura morunasului este mica, asa incat un carlig de 7-9 este tocmai potrivit; momeala trebuie, de asemenea, astfel pusa incat pestele sa o poata inghitii dintr-o data. Momelile cele mai bune sunt rama rosie, miezul de paine, mamaliga, larvele de insecte, boabele de porumb tinere si pline de lapte, bucatelele de cartof fiert. Mamaliga si miezul de paine se framanta putin si se formeaza bilute. Pestele gusta mai intai din momeala, apoi o inghite complet, moment in care cirligul trebuie intepat usor. Morunasul agatat incearca sa se degajeze de carlig, sa il scuipe, inotand in acelasi timp perpendicular sau impotriva sensului de curgere a raului. Obosirea si scoaterea sa cu minciogul nu constituie o problema dificila.
Metoda pescuitului cu plumbul pe fund se utilizeaza in zilele toride de vara, cand pestele se retrage mai spre adancuri. La aceasta metoda este indicata o undita lunga de 2-2,5 m, cu varful sensibil, cu fir subtire de 0,15-0,18. In loc de pluta se foloseste plumbul, care poate fi fixat sau lasat sa gliseze liber pe fir. Plumbul nu trebuie sa fie prea greu si nici agatat la o distanta mai mare de 15 cm de carlig, pentru ca pescarul sa simta muscatura pestelui. Contactul direct al pescarului cu carligul trebuie sa fie permanent prin tinerea firului intins, in ape statatoare, firul se curbeaza, motiv pentru care trebuie privit cu atentie pentru a observa muscatura fina a morunasului.
In zonele cu vegetatie acvatica abundenta pestele nu trebuie lasat sa se ascunda, pentru ca firul se incurca usor printre plante. Pe malurile cu copaci si tufe, vom renunta la obosirea pestelui, tragandu-l direct la mal cu miscari precaute, pentru a nu rupe firul.
Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm

Morunasul - peste din ape colinare

Morunasul - peste din ape colinare

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne