Carligul

Atunci cand alegeti un carlig trebuie sa dati mare atentie mai multor elemente. De aceaa am sa va prezint intr-o serie de articole caracteristicile elementelor unui carlig si cum influenteaza acestea modul lor de lucru.

Pentru inceput sa vorbim despre elementele constructive ale unui carlig si anume: paleta sau ochetul, tija, curbura, varful si spinul.

Carligul

Carligul

Paleta este elementul care nu permite nodului facut pe tija carligului sa se desprinda de aceasta. Exista noduri care se preteaza mai bine pentru carlige cu paleta, altele pentru carlige cu ochet (in special cele pentru legarea mustelor artificiale).

Tija poate fi mai lunga sau mai scurta. In general, la pescuitul cu momeli vii care se insira pe carlig (rame), tija este mai lunga pentru a permite insirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurta (carlige numite italiene), pentru a tine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini indreptati in sus, pentru a tine bine momeala.

Varful carligului poate fi drept, indreptat spre tija carligului (numit si “cioc de papagal” sau “italian”), sau spre exterior. Carligul cu varful indreptat spre exterior inteapa mai usor pestele, dar il si scapa mai usor, pe cand carligul cu varful tip ‘cioc de papagal’ inteapa mai greu, dar retine pestele mai bine. 

    Spinul are rolul de a retine pestele odata intepat. Nu trebuie sa fie nici prea ridicat, caz in care ar opune rezistenta la intepare, nici prea apropiat de carlig, caz in care nu si-ar putea indeplini functia de retinere a pestelui. Tendinta, in conditiile utilizarii tot mai mult a metodei ‘catch and release’, este de a pescui cu carlige fara spin, care ranesc pestele intr-o oarecare masura.

Materialele din care se face un carlig sunt dintre cele mai diverse, plecand de la fierul obisnuit si ajungand pana la aur (carligele trofeu, de colectie). Carligul rezultat nu trebuie sa fie casant (in caz de agatare pe fundul apei sa putem, intr-o oarecare masura, sa-l recuperam), dar nici prea maleabil, pentru a nu putea fi indoit de catre peste. O alta calitate a unui carlig este rezistenta la coroziune, precum si rezistenta acestuia in cazul agatarilor repetate pe fundul apei. In acest scop, dupa fiecare agatare este bine sa verificam ascutimea varfului carligului.

 Poate cea mai importanta calitate a unui carlig este capacitatea acestuia, respectiv a varfului carligului, de a intepa pestele. Verificati la cumparare varful carligului miscandu-l pe pielea unui deget. Cel putin la carligele mici, varful ar trebui sa se agate imediat de piele. Daca la celelalte elemente ale unditei mai puteti face rabat la calitate, la carlige este bine sa alegeti ce e mai bun, in ciuda pretului mai ridicat. 

    Culoarea pe care o pot avea carligele are o gama destul de variata, cel putin in magazine (argintie, aurie, bruna, rosie, neagra, maro). Pe malul apei insa, folositi carligele care au o culoare cat mai apropiata de cea a momelii. Daca vedeti ca vecinii prind iar dvs. nu, culoarea carligului poate fi una dintre cauze.

    Nu incercati sa ascutiti un carlig al carui varf s-a tocit, chiar daca era unul “prinzator”. Carligele fiind de obicei ascutite pe cale electrochimica, pila sau smirghelul dvs. nu vor face decat sa-l strice si mai mult. Mai bine cumparati unul identic, mai ales ca pretul unui carlig nu este atat de mare in raport cu celelalte elemente ale unei undite sau lansete. 

    Carligele se masoara in functie de distanta dintre varful lor si tija (deschiderea). Scara de masurare incepe de la 26 (carligul cel mai mic), ajunge la 1 (carlig la care distanta varf – tija este cam de 1 cm), dupa care se continua cu 1/0, 2/0…, ajungand la carligele pentru pescuitul pestilor oceanici (rechini, marlini). Carligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul pestilor rapitori, la echiparea linguritelor artificiale, a voblerelor.

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne