Materiale de legat muste

M-am gandit sa prezint in acest articol, intr-un mod mai detaliat, materialele cele mai uzuale folosite de un legator.

1.Carligele de musca in 99% din cazuri au prevazut ochet pentru prinderea de nailon. Insa diferenta fata de cele traditionale, folosite la momeline naturale consta in formele extrem de variate ale tijei, a pozitiei ochetului, a formei curburii, a directiei de penetrare a varfului acului. Nu mai spun de profilul spinului, sau, in cazul in care acesta lipseste (fiind o tendinta in pescuitul cu musca de a se elibera pestii, implicit se cauta niste forme care sa raneasca cat mai putin gura acestora), de curburi in unghi fata de planul tijei. Mai nou chiar a inceput sa fie o moda folosirea carligelor de o forma cat mai curbata, chiar profil de cerc, care dupa intepare, tin pestele mult mai sigur decat cele clasice.

2. Atele de montaj au o rezistenta foarte mare si un diametru extrem de mic. Se prefera diametre de 6/0 sau 8/0 pentru carlige de dimensiuni de la 5 pana la 18.Pentru carligele mai mici se cauta a se folosi ate si mai subtiri.

Rolul acestor ate este de a fixa componentele mustei cat mai bine si mai usor fara a incarca/ingrosa in zona de montaj corpul mustei, toracelui, a capului mustei, etc. Cele mai cunoscute si bune ate de montaj sunt: Uni-Thread, Guderbrod, Danville’s, Wips, Devaux sau Cobweb. Acestea sunt simple sau precerate, torsionate sau pur si simplu microfirele sunt paralele, in functie de dorintele legatorilor. Au culori diverse, practic toate nuantele si tonurile posibile insa, dupa mine, cele mai uzuale sunt: negru, maro, kaki, dun, alb si rosu. Poate la mustele foarte mici de la carlige 20-32 e bine sa se foloseasca o varietate mai mare pentru ca formarea corpului mustei se face cu ata de montaj, mici fiind, nu se mai pot aplica dubbing-uri sau alte materiale de corp. Mai sunt atele de corp din tot felul de fire naturale ( matase) sau sintetice. Sunt ate clasice dar si usor elastice, torsionate sau paralele, unele cu anumite particularitati ce tin de culoare sau proprietati ce tin de rezistenta. La anumite modele de muste, in special la emergeri sau ude traditionale se folosesc la formarea corpului aceste ate mentionate mai sus. La alte modele: nimfe, uscate, aceste ate de corp daca nu sunt folosite pt a forma portiunea abdominala, ele au rolul de a imita segmentarea corpului unei muste naturale, asa ca sunt dispuse in spire mai largi peste corpul propriuzis format din alte materiale.

3. De materiale de corp as putea sa va povestesc ore intregi si puteti sa ma credeti pe cuvant ca nu sunt un obsedat al genului. Pur si simplu sunt atatea si mai apar tot timpul diverse noutati incat nu cred ca cineva sa le poata cuprinde. Asadar voi incerca sa fiu cat mai succint. De dubbinguri, nu va povestesc caci le-am prezentat intr-un articol precedent. Dar sunt si alte materiale din care se poate forma corpul mustei: barbule de pene de la condor la paun, curcan, CDC sau potarniche samd.

Materiale artificiale cum ar fi mylar-ul in diverse culori, cel mai uzual e cel alb-perlat, crystal flash-ul, un material plastic cu irizatii de curcubeu, ce pot predomina in culori de baza alese de fabricant, tot felul de sarme de cupru folosite la imitarea abdomenului larvelor de tantar. Matasea iarasi este un element foarte folosit insa trebuie tinut cont de faptul ca ea este fragila la dintii pastravului, distrugandu-se rapid. De asemenea matasea isi schimba culoarea in apa, de exemplu rosu se transforma in visiniu inchis aproape negru. E bine sa se tina cont de chestiile astea, altfel un corp verde ajunge sa fie vazut in apa de catre peste, ca un corp aproape verde-negru. Practic se inchide culoarea cu doua sau trei tonuri. In ultimii ani au inceput sa se foloseasca si materiale translucide, evident, de provenienta plastica, tuburi in nuante de culori, transparente dar si mate, ori goale in mijloc, ori pline, ori chiar de un profil oval- pentru o mai buna matisare pe tija carligului. Bucati din cotoarele penelor de paun sau fazan sau fazanita sunt la fel de des folosite pentru formarea sau inelarea corpului mai ales de catre muscarii traditionali. Toracele insectelor sunt imitate din segmente de pene, bucati de mylar, polipropilena samd.

4. Penele au doua roluri importante: formarea unui hackle cu rol de a imita piciorusele insectei adulte sau a altui stadiu de dezvoltare a acesteia, cat si imitarea aripilor. La inceputurile muscaritului se foloseau fulgii din penajul gainilor si al cocosilor. Cel de la gaini era si este folosit pentru mustele ude. Cel de la cocos, de pe ceafa sau din alte zone ale gatului sau ale spatelui, era folosit pentru mustele uscate. Diferenta intre cele doua tipuri de pene este ca barbulele la cele de cocos sunt bine delimitate si foarte lucioase fata de cele de gaina.

Ele sunt impermeabile sau greu permeabile, pe cand, cele de gaina fiind mai poroase si mai moi, se uda rapid. Cocosii traditionali, din curtile oamenilor au pene de proasta calitate cu barbule rare si foarte lungi, fiind aproape imposibil sa fie folosite pentru legarea musculitelor mici. Astfel ca spaniolii foloseau de exemplu un smoc de barbule smulse de pe cotorul penei, fixat pe spatele mustei si nu prin rasucirea completa a penei in jurul carligului. Cu timpul acest sport a castigat tot mai multi adepti astfel ca au aparut pasionati ce s-au dedicat cresterii cocosilor special pentru a obtine pene de calitate: lungi, cu barbule scurte si foarte dese. Obtinerea lor s-a facut in decurs de zeci de ani, astfel ca, la ora actuala se poate vorbi de doua ferme mari consacrate acestui tip de cocosi: Withing Farms si Metz. Ca sa va dati seama cat de greu este sa obtii o astfel de rasa (controlari genetice, etc) va pot spune ca un cocos impaiat costa in jur la 400usd. Aceste pene, recoltate de pe gatul pasarii sau de pe spate, cunoscute sub denumirea de saddle, au avantajul lucrului mai rapid, mai usor si mai eficient in momentul crearii mustelor artificiale. Pe langa aceste pene devenite traditionale se folosesc tot pentru formarea de hackle si penele CDC de la rate, mai precis fulgii localizati in zona glandului cu grasimea folosita pentru impermeabilizarea penajului pasarii. Aceste pene sunt foarte moi insa au o structura mai speciala, sunt mai pufoase insa pline cu o grasime speciale ce le fac extrem de flotabile. Daca la multe muste legate cu pene de cocos se folosesc materiale speciale cum ar fi solutiile siliconice pentru a mari flotabilitatea acestora, la cele cu CDC nu mai este cazul caci plutesc extraordinar de bine. Acest material se gaseste in forma naturala in culorile alb, negru si maro-gri, bineinteles in diverse nuante ale acestora. Vopsirea acestora este secretul catorva producatori deoarece se face „la rece”, incalzirea clasica a solutiilor de vopsire, duce la dizolvarea bulelor de grasime aderate la barbulele penei. Cei mai cunoscuti sunt Marc Petitjean, Benecchi si Veniard, dar principalul furnizor de CDC este celebra casa de legat muste Devaux. Aceasta furnizeaza lui Petitjean, care le foloseste la legatul cunoscutelor lui muste, sau la vopsirea lor. De asemenea si Umpqua, unul din cei mai mari furnizori de materiale de legat muste in SUA sunt clienti ai Casei Devaux. Cu CDC se pot forma hackle-uri, aripi, cozi si chiar si corpuri sau dubbing-uri. CDC practic a devenit un material foarte popular si universal. Avantajele folosirii acestui tip de pana o voi prezenta mai detaliat intr-un material urmator.

5. Aripile mustelor se pot face atat din materiale traditionale, smocuri de barbule de la diverse pene, segmente de barbule din pene de la aripile ratelor, gastelor salbatice sau a curcanilor, cat si din diverse materiale artificiale. La fel si aici au aparut materiale usoare, incolore sau cu irizatii verzulii, albastre sau maronii, cu nervuri desenate pentru a imita cat mai realistic aripa efemerelor sau a sedge-urilor. Cunoscute sub denumiri ca „zinc” sau „wing skin” se folosesc tot mai des si cu predilectie de catre legatorii pasionati de imitatiile realistice.

6. Cozile sunt de la smocuri de par de veverita, din blana de iepure, vopsit sau nevopsit, par de capra sau din coada de vitel la diverse imitatii de nimfe sau emergeri, pana la barbule lungi sau fire sintetice conice foarte fine, la imitarea cozilor mustelor adulte – in special la efemere.

7. Picioarele, in general la nimfe sau terestre sunt din barbule de fazan sau curcan innodate, monofilament indoit termic sau chiar fibre elastice foarte subtiri.

Ar mai fi solutiile ce se aplica pe aripile anumitor modele pentru a le face rezistente la dintii pestilor, fara a le rapi din elasticitate. Sunt solutii ce se aplica pe noduri, asa zisele head cement-uri, ce lipesc bine, rapid si in profunzime, fara a incarca inutil musca – cum o face lacul de unghii folosit in general de legatorii nostrii. Sunt inca multe materiale pe care le voi aminti in articolele ce urmeaza si le voi specifica, bineinteles, utilitatea, dar in general cele spuse aici sunt suficiente pentru a forma un bagaj de baza incepatorilor in ale legatului de „goange”.

 Imitarea insectelor a devenit pentru unii dintre legatori o obsesie, au aparut muste sau gaze facute din materiale intr-o forma extrem de realistica incat, daca ati vedea-o pe o planta, ati jura ca e vie. Practic imaginatia omului a dus o multitudine de materiale dedicate acestei pasiuni, materiale de o asa mare diversitate incat nu pot fi cuprinse toate intr-un articol introductiv. Oricum puteti incerca orice material ce va cade la indemana, de la foitze fine de ambalaj de tigarete, la panglicile colorate folosite de florarese la impodobirea buchetelor de flori.

 

de de Lucian Vasies – sursa: flytying.ro

Share daca ti-a placut

Poate te intereseaza si:

Daca ai de facut completari sau nu esti de acord scrie-ne